Dinu Flămând

DINU FLĂMÂND (n.  1947, în zona Bistrița-Năsăud) este poet, eseist, jurnalist, traducător și comentator al actualității politice în presa românească și în cea internațională. A obținut o licență în Filologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în 1970. În vremea studenției a devenit membru fondator al revistei Echinox, care a marcat numeroase generații literare prin spiritul ei antidogmatic. După absolvire a lucrat în redacții de ziare, reviste și edituri, la București. La sfârșitul anilor ʼ80 a obținut azil politic la Paris, unde a denunțat regimul opresiv din România, în presa scrisă (Libération, Le Monde) și la radio (RFI, BBC, Free Europe). A fost jurnalist bilingv la RFI din 1989 până în 2009. După căderea regimului comunist, s-a reintegrat în literatura română. În 2011 a fost distins cu Premiul Național Mihai Eminescu, pentru întreaga sa operă poetică. În același an a devenit consilier al ministrului Afacerilor Externe, iar ulterior a reprezentat țara sa la Organizația Internațională a Francofoniei.

Dinu Flămând are o vastă operă publicată în România, mai cu seamă de poezie, dar și de critică literară. Poemele sale au fost traduse și publicate în diverse țări precum Spania, Franța, Italia, Mexic, Portugalia, Germania, Chile. Între titluri se remarcă: Apeiron, 1971, Poezii, 1974, Altoiuri, 1976, Stare de asediu, 1983, Viață de probă, 1998, Frigul intermediar, 2006, Umbre și faleze, 2010. Ultimele apariții: Veghea și somnul, 2016 și Primăvară la Praga, 2017. Ca traducător, Dinu Flămând s-a dedicat mai cu seamă traducerilor din limba franceză, spaniolă, italiană și portugheză, fiind răsplătit cu numeroase premii literare. A tradus autori precum Fernando Pessoa, Herberto Helder, António Lobo Antunes, Carlos Drummond de Andrade, Umberto Saba, Samuel Beckett, César Vallejo, Pablo Neruda, Lautréamont ș.a.