Mircea Dinescu

MIRCEA DINESCU (n. 1950, Slobozia) debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui (1971), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976 – 1982) și România literară (1982 – 1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.). În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990 – 1993) de unde a demisionat în urma unui scandal. Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003). Este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Mircea Dinescu este și fondatorul portului cultural Cetate (Dolj), primul port cultural din Europa. Prezență activă, una dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice. Volume publicate (selectiv): Invocație nimănui (Cartea Românească, 1971); Elegii de când eram mai tânăr (Cartea Românească, 1973); Proprietarul de poduri (Cartea Românească, 1976, 1978); La dispoziția dumneavoastră (Cartea Românească, 1979); Teroarea bunului simț (Cartea Românească, 1980); Democrația naturii (Cartea Românească, 1981); Exil pe o boabă de piper (Cartea Românească, 1983); Rimbaud negustorul (Cartea Românească, 1985); Moartea citește ziarul (Cartea Românească, 1990); Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004 – 2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu (Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010); Iubirea mea să scoată țări din criză (Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011).