Adrian Popescu

ADRIAN POPESCU (n. 1947, Cluj), poet, prozator și eseist. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”din Cluj (1971). Echinoxist din prima generație. A fost redactor al revistei literare Steaua, revistă lunară editată de Uniunea Scriitorilor din România, în prezent fiind redactor-șef. Debut cu poezie în Steaua (1964). I-au apărut volume traduse în limbile germană, maghiară, macedoneană și franceză. Cărţi de poezie: Umbria (1971); Focul și sărbătoarea (1975); Câmpiile magnetice (1976); Curtea medicilor (1979); Suburbiile cerului (1982); O milă sălbatică (1983); Proba cu polen (1984); Vocea interioară (1987); Călătoria continuă (1989); Pisicile din Torcello (1997); Poezii (1998); Fără vârstă (1998); Drumul strâmt (2001); O dimineață în forul roman (2007); eseuri: Spuma și stânca (1991); Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr (1995) Italia subiectivă (1997); Revelații. Cuvinte despre poezie (2001); Aur, argint, plumb (2005); Italia subiectivă, note de călătorie (1996); proză: Tânărul Francisc (1992; 1996); Cortegiul magilor (1996).