Leo Butnaru

LEO BUTNARU (n. 1949, comuna Negureni, județul Orhei, regiune care acum aparține de Republica Moldova) este poet, prozator, eseist, traducător, exeget în avangarda literară. Licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (Chișinău, 1972). A activat în presa periodică, de la redactor la redactor-șef: Tinerimea Moldovei, Literatura și arta, Moldova. A debutat cu placheta de versuri Aripă în lumină (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie, același an, cu suspendare de semnătură, este destituit din redacția ziarului Tinerimea Moldovei pentru promovarea spre publicare a unui eseu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990 – 1993 a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Președinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România (USR).

Dintre cărțile sale, amintim volumele de poezie: Sâmbătă spre duminică (1983), Formula de politețe (1985), Șoimul de aur (1991), Identificare de adresă (1999), Strictul necesar (2002), Cu genunchii pe zaruri (2014); și volumele de proză: Ultima călătorie a lui Ulysses (2006), Copil la ruși (2008).

Câteva dintre cărți i-au apărut în traducere în Franța, Rusia, Bulgaria, Serbia, Tatarstan. Selecții din opera sa au apărut în circa 20 de limbi străine.

Scrierile sale au fost recompensate cu mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1998, pentru volumul de poezie Gladiatorul de destine; 2016, pentru Panorama Poeziei Avangardei Ruse), Premiul Național al Republicii Moldova (2002), Premiul Comitetului Director și al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România (2008), Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii al Moldovei (2013). Marele Premiu al Turnirului de Poezie și Cununa de Laur de la Tomis, 2016, organizat de USR.