Renato Sandoval Bacigalupo

RENATO SANDOVAL BACIGALUPO (n. 1957, Peru) organizează lecturi, seminarii, festivaluri de film, expoziții de pictură, sculptură și alte arte vizuale, atât în Peru, cât și în străinătate, unde a locuit mai mult de 15 ani. Are o diplomă de licență și o diplomă de studii superioare „Licenciatura” în Literatura și Lingvistica Hispanică de la Universidad Católica del Perú (1973 – 1982). Are de asemenea o diplomă de masterat în afaceri și urmează studiile doctorale la Departamentul de limbi romanice de la Universitatea Helsinki din Finlanda. În prezent își scrie lucrarea de doctorat despre Jaqaru, o limbă pe cale de dispariție vorbită în ținutul muntos peruvian. În 1990 a frecventat cursurile „Scriptwriting for Film and Television” de la Peruvian Film Director Association. Limba sa maternă este spaniola, dar vorbește fluent și engleza, italiana, franceza, portugheza și germana. Din 1995 este profesor de literatură franceză medievală, de literatură nordică (finlandeză, suedeză, norvegiană, daneză și islandeză) și de literatură germană la Universidad Católica de Lima. Din 2009 până în 2010 a fost profesor de Spaniolă și Comunicare Comprehensivă la școala italiană Antonio Raimondi din Lima și de asemenea profesor de Traduceri Literare la Universidad Antonio Ruiz de Montoya din Lima (2009) și la școala de poezie Festival de Medellin din Columbia (2010). Este directorul fondator al Fórnix, o revistă internațională care cuprinde lucrări literare originale și eseuri critice (înființat în 1999), care în prezent este distribuită în peste 25 de țări. Este de asemenea directorul fondator al editurii Nido de Cuervos (înființată în 1989), o instituție non-profit care are în prezent peste 50 de titluri publicate. Din 1995 este director la Evohé, revista literară a Universității din Lima. Din 2012 până în 2017 a fost directorul Festivalului Internațional de Poezie din Lima (FIPLIMA). Pe lângă poezii, a scris și povestiri și eseuri. Poezii: Singladuras (1985); Pértigas (1992); Luces de talud (1993); Nostos (1996); Nostos (2000, ediție bilingvă în daneză și spaniolă); Nostos / El revés y la fuga (2000); Nostos (2003, ediție bilingvă în portugheză și spaniolă); Suzuki Blues (2006); Trípode (2010); Prooémium mortis. (2016); Cámara esférica (2017); Atajos a la nada (2017). Poezia sa a fost tradusă în franceză, italiană, portugheză, germană, finlandeză și daneză și a fost inclusă în diverse antologii, cum ar fi Poesía Peruana Siglo XX (1999), Hallazgos en el espejo. Poetas por la tierra (2000), Caudal de piedra: Veinte poetas peruanos (2005). A primit în 1988 Premiul Național pentru Proză Scurtă și în 2016 Premiul Național de Bronz pentru Poezie.